Cateodata am nevoie sa ma rup de realitate,am nevoie sa fug de tot si toate,am nevoie de timp si spatiu pentru mine,pentru gandurile mele.
Uneori am impresia ca unele lucruri,cuvinte,fapte,apasa prea mult pe mine,ma doboara,ma ingenuncheaza si atunci eu cedez,clachez.
Stii?,nu e vina ta si nici a lor,nu e vina nimanui in mod special,ci pur si simplu unele stari care apare din diverse motive si directii, ma sufoca uneori.
Vreau sa imi iau acel concediu,sa dispar fara ca nimeni sa stie de mine,unde sunt sau ce fac.Sa imi inchid telefonul. Oare cate apeluri,mesaje o sa am cand ma reintorc din calatoria mea,oare cate persoane mi’au simtit lipsa si cate si’au facut griji pentru mine?..Oare cati?? Oare cine?
As face’o si pe asta dar poate ca undeva in suflet imi e frica ca sunt persoane ca m’ar dezamagii intr’o anumita masura,poate ca imi place mai mult sa cred ca in viata unor persoane ocup si eu un loc asa cum ele ocupa in viata mea.
Poate ca uneori imi e prea frica de mine,de sentimentele mele,de reactiile mele. Poate ca imi e frica de oameni si de rautatea lor,poate imi e frica sa imi depasesc unele limite sau poate pur si simplu imi lipseste curajul….

By the way....pe tine te iubesc oricum si de asta sunt sigura….