Oare stim ce inseamna cu adevarat sa ne fie dor de cineva?
Tie iti e dor de mine sau pur si simplu sunt un capriciu pentru tine? sau poate o dorinta in acele momente cand simti ca ai nevoie de mine sau cand iti amintesti de ceva ce te facea fericta si pe care doar eu ti l-am oferit.
Dorul e ceva ce te bantuie ora de ora,zi de zi...
Dorul e acel sentiment care uneori te doare,te doare fiecare particica din corp pentru ca nu poti fii cu acea persoana. Te face sa tanjesti dupa o persoana,dupa chipul ei,dupa vocea ei,dupa zambetul ei,dupa atingerea ei...
Dorul te poarta la sute de km doar pentru a fii 5 minute cu cineva. Te face sa auzi vocea de care ai nevoie atunci cand altceva nu te linisteste. Te incalzeste atunci cand ti-e frig pentru ca stii ca va venii clipa in care o sa poti din nou sa stai in acele brate care te protejeaza si te feresc de orice. Dorul te imbraca atunci cand esti gol,iti saruta fiecare particica din corp... dorul este persoana care.ti bantuie gandul...
Mirosul somnoros al pielii tale intregeste si mai mult tabloul perfect de vara. Asternuturile albe ne protejeaza trupurile de tot de e rau si ne tin in lumea noastra. Draperiile colorate ne feresc de inceputul unie noi zile, o zi in care trebuie din nou sa reluam zbuciumul realitatii si aglomeratiile de oameni. Totusi o mica raza de soare se iveste in incaperea inca adormita si imi da posibilitatea sa te privesc cum dormi si sa iti conturez din priviri corpul invelit doar de un cearceaf. Ti’am sarutat incet spatele si am inspirit parfumul corpului tau,mi.a inundat tot trupul si inca odata m.am "drogat" cu tine....
Azi te.as iubi mai mult ca oricand pentru ca azi miroase a vara. M.as imbraca cu tine pentru ca miroase a gol.Te.as saruta pana as obosii pentru ca miroase a timp. Ti.as asculta rasul cu ochii inchisi pentru ca miroase a lipsa. Te.as privii asa cum numai eu stiu sa o sa fac pentru ca miroase a noi. Te.as face sa rosesti pentru ca miroase a placere. Te.as respira pentru ca miroase a tine...si miroase bine
"O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie...Tebuie timp si trebuie complicitate pt formarea ei .De cele mai multe ori te obisnuiesti greu,la inceput sa-ti placa femeia fara de care mai tarziu nu mai poti trai.Iubesti din mila,din indoire,din duiosie,iubesti pt ca stii ca asta o face fericita,iti repeti ca nu e loial sa o jignesti sa inseli atata increder.Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei,asa cum te obisnuiesti cu un peisaj.Si treptat iti trebuie prezenta ei zilnica.Inabusi iin tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri.Toate planurile ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei.Vrei succese ca sa ai surasul ei.Iti construiesti casa pt o femeie,cumperi mobila pe care ea a ales-o,iti fixezi deprinderile cum le-a dorit ea.Toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pt 2 insi.A plecat de acasa,si esti necontenit inggrijorat sa nu i se intample ceva...Te strapunge ca un stilet orice iluzie despre ea si esti nebun de fericire cand,dupa greutati materiale si umilinte uneori,ai izbutit sa-i faci o surpriza care s-o uimeasca de placere.Ei bine,intr-o zi vine femeia aceasta si-ti spune ca toate aceste trbuie sa se termine pana maine la ora 11:35 cand pleaca la gara.
Femeia crede ca din aceasta simbioza sentimentala,care este iubirea,poate sa-si ia inapoi numai partea pe care a adus-o ea fara sa faca rau restului.Nici un doctor nu are curajul sa desparta corpurile celor nascuti uniti,caci le-ar ucide pe amandoua.Cand e cu adevarat vorba de o iubire mare,daca unul dintre amanti incearca imposibilul,rezultatul e acelasi.Celalalt, barbat sau femeie se sinucide, dar intai poate ucide. De alminteri asa e si frumos.
Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei.Ca cei care se nasc au drept de viata si de moarte,unul asupra celuilalt."
Incepe acolo unde rasare soarele si primul zambet. Devine profunda cu prima lacrima si primul semn de gelozie. Se simte cu prima atingre. Se consuma cu prima noapte de amor. Se tot aprinde cu fiecare discutie,cu fiecare privire si fiecare bataie de inima. Stagneaza cu fiecare cearta si fiecare cuvant dureros. Se stinge cu fiecare moment de tacere.
Oare cum ar fii sa avem unitati de masura pentru iubire:metru,kg,ora?
Cum ti.ar suna: "Te iubesc un km,o ora sau 1 kg"?
Cum ar fii sa iti dai seama ca defapt tu iubesti mai mult cu 2 m ca celalalt?? sau ca ai km de dragoste de oferit dar nu ai cui??
Cred totusi ca e bine ca nu avem unitati de masura pentru dragoste pentru ca atunci at ar iesi razboi in cupluri: unul iubeste mai mult decat altul si stii exact cu cat te.ar iubi mai mult sau mai putin.
Si odata ce i.am da unitate de masura iubirii,ar devenii un sablon...ceva banal,normal si neinteresant.
Mai bine iubim fara sa stim unitati de masura,iubim dupa propriile noastre unitati de masura,dupa propriul stil...important la urma urmei e sa iubim...
Passion makes the world go round. Love just makes it a safer place
Nu vreau iar pahare si gat uscat si vise si soare si strazi si lumea din tigari stinse. Eu nu vreau sa pleci cand rasare soare, sa raman iar eu si pernele, eu si damele mele din dormitoarele ce-mi zac sub piele, nu! Nu vreau si stii ce? Mereu e cineva acolo sa ma ridice, cand cad iar in dragoste, cand o caut prin casa cu picioare reci pe gresie. Nimic nu ma sperie! Caci stiu ca peste noapte, o sa fiu iar o parte, din iubita mea.
Life is an opportunity, benefit from it. Life is beauty, admire it. Life is bliss, taste it. Life is a dream, realize it. Life is a challenge, meet it. Life is a duty, complete it. Life is a game, play it. Life is a promise, fulfill it. Life is sorrow, overcome it. Life is a song, sing it. Life is a struggle, accept it. Life is a tragedy, confront it. Life is an adventure, dare it. Life is luck, make it. Life is too precious, do not destroy it. Life is life, fight for it.
In ultimul timp am uitat sa fiu fericita, am uitat sa ma bucur de lucrurile care intradevar conteaza in viata asta. Am trecut si inca trec printr'o perioada in care soarele nu mai este la locul lui,in care gandurile nu sunt ale mele si in care eu nu ma recunosc...
Fericire e atunci cand soarele rasare,cand primesc zambete gratis si intorc cu aceasi moneda,cand ma vezi si zambesti,cand vad un bebe care abia merge,cand vad 2 batranei mergand de mana, cand simt miros de tei,cand pot sa simt iarba sub picoare,cand ascult melodia care ma duce cu gandul la un moment din viata mea,cand rad fara sens,cand "te chinui",cand merg fara o destinatie sau pentru a ajunge la o destinatie:x,cand simt marea si nisipul,cand o vad pe mama zambind,cand apune soarele,cand iti aud vocea,cand pot sa plang pentru ca asta simt,cand ma alint si ma alinti,cand mananc ciocolata,cand timpul sta in loc pentru ca eu vreau sa il opresc,cand inima imi bate tare,cand ma plimb si ma pierd in discutii filosofice,cand....Vreau sa simt fericirea...
Atatea intrebari la care nu le gasesc raspunsuri si atatea raspunsuri care nu au nevoie de intrebari. Totul se invarte in jurul unei singure chestii "Cine sunt?". Este o intrebare existentiala pentru fiecare persoana,o intrebare la care putin gasesc raspunsul pentru ca suntem fiinte complicate,indecise si purtam uneori atatea masti incat nu mai stim cum aratam defapt.
Incercam sa ne mascam sentimentele si starile pentru ca e mai bine dar toata au o limita si uneori pur si simplu toate explodeaza.
Mintim,si uneori ne place sa o facem pentru ca asta ne da un sentiment de superioritate si avem impresia ca detinem controlul dar de cele mai multe ori tot noi suferim,pentru ca ne mintim sau mintim atunci cand nu trebuie si pe cine nu trebuie...pacat ca realizam prea tarziu asta...
"Ce aveţi în inimă, nu sunteţi obligaţi să aveţi şi pe buze, dar ce aveţi pe buze, trebuie să aveţi şi în inimă."
Melodia nu are prea mare treaba cu ce am incercat eu spun mai sus dar imi place....oricum are ceva acolo care merita bagat la cap...
Evenimentele din ultimele zile m'au dat peste cap total. Am impresia ca nu mai pot sa am incredere in nimeni si nici ca cineva va mai avea incredere in mine. Intotdeauna am avut o problema cu increderea,increderea in oameni,increderea in mine poate de aia am si tendinta sa dezamagesc,pentru ca daca nu o fac eu o va face celalalt,stiu ca e o gandire cretina dar aproape de fiecare data mi se demonstreaza ca am dreptate...
Mi se pare"dragut" ca fiecare care citeste isi da cu parerea despre ceea ce am scris eu. Cu ce drept faceti voi asta? mai ales cand nici macar nu incercati sa aflati ce se intampla in sufletul si mintea mea,dar chiar daca ati incerca...pana nu veti fi in locul meu nu aveti acest drept...Cititi daca vreti dar nu va dati cu parerea ca nu va cerut'o nimeni.
De la incredere la neincredere,de la adevar la minciuna,de la fidelitate la infidelitate,de la frumos la urat,de la iubire la ura,de la prietenie la dusmanie....e un singur pas...
Cateva intrebari pe care cred ca fiecare si le'a pus la un moment si la care ati gasit raspuns sau inca cautati acest raspuns....
1.Ce este dragostea?
2.Cat tine dragostea?
3.Ce suntem in stare sa facem pentru iubire?
4.Ce acceptam de la persoana iubita?
5.Ce nu am putea accepta de la persoana iubita?
Am sa incerc sa raspund pe scurt la fiecare intrebare.oricum raspunsurile se potrivesc acum pentru ca peste 1 an e posibil sa am alte raspunsuri la aceleasi intrebari.
1.Pentru mine dragostea este acel sentiment profund,pur pe care suntem capabili sa il simtim cu adevarat foarte in rar in viata noastra. Si dragostea are mai multe forme: dragostea pentru familie,prieteni si iubit(a). Iubim cu adevarat atunci cand suntem dispusi sa sacrificam orice pentru o persoana.
2.Dragostea tine cat trebuie.Familia ti'o iubesti pana mori;prietenii ii iubesti atata timp cat sunteti pe acesi lungime de unda,atata timp cat ai nevoie de ei si ei au nevoie de tine,atata timp cat te poti baza pe ei,iar daca toate astea se duc atunci si iubirea pentru ei se duce si ramane loc pentru alti prieteni. Iar iubitul/iubita o iubesti atata timp cat ai nevoie de el/ea in viata ta.
E foarte simplu,iubirea este un schimb in ceea mai mare parte,oferi pentru ca astepti sa ti se ofere si iubesti pentru ca simti nevoia sa fii iubit.
3.Cred ca cei mai multi nu suntem in stare sa facem prea multe pentru iubire pentru ca traim cu teama,teama ca suntem singurii care facem ceva si cealalta pesoana de langa noi isi va bate joc de noi. Si chiar daca avem siguranta din partea cealalta tot traim cu teama. Si mie imi e teama de multe....
4-5. Ce sunt in stare sa accept si ce nu? Nu pot sa accept ca cineva sa se poarte urat cu mine(agresiune verbala sau fizica),pot accepta in rest multe,ma fac ca nu mi'am dat seama ca sunt mintita,trec cu vederea unele chestii care ma deranjeaza,as putea chiar sa accept infidelitatea...oricum totul are o limita iar odata ce s'a trecut limita,cale de intoarcere nu mai este....
Daca ar fi ca intr'o zi sa te las sa patrunzi in lumea mea exact asa cum este ea,fara sa ordonez unele chestii si sa le ascund pe altele crezi ca ai mai simti la fel pentru mine?
Sa te las sa patrunzi in acea camera numita "univers propriu" ,lumea aceea care la mine este intr'o permanenta dezordine si transformare,in care zilnic apar intrebari care nu isi gasesc raspunsul sau sentimente care nu isi gasesc locul.
Vrei sa stii cum arata acest univers intr'o zi normala??...E simplu,e ca o camera cu peretii alb murdar,pe care din loc in loc se mai afla cate o culoare,reprezentand unele amintiri pe care nu vreau sau nu pot sa le sterg. Pe acesti pereti,pe niste rafturi mici sau pe pardoseala rece intr'o dezordine ordonata se afla intrebari care nu au raspuns,se afla starile care se schimba periodic,frustarile,telurile,visele spulberate,secretele,greselile...
Ai fii tu in stare sa pasesti in aceasta lume si sa le ordonezi?? Sa le asezi intr'o ordine care m'ar ajuta mult,sa pui in cutii tot ce nu ar trebui sa fie in univers si sa ascunzi cutia,sa aflii secretele dar sa nu te afecteze,sa vopsesti peretii in culori vii si sa pui ferestre pentru ca mai este nevoie si de aer...ai putea sa iesi din univers cu zambetul pe buze,fara sa te afecteze ceea ce ai putea gasi,ai putea sa tii la mine mai mult ca atunci cand ai intrat???
când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste. când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate. când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine. când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi. când eşti la pământ cine se interesează de tine? cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine. poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos, nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură. fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie, fii iubita mea permanentă. hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă. să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste când ai nevoie de dragoste. când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.
De mici suntem educati ca nu e bine sa mintim. Fie ca ne pedepseste Doamne Doamne,fie ca minciuna are picioare scurte sau fie ca daca suntem prinsi ca mintim o sa fim pedepsiti mai aspru. Oricare ar fi motivul stim ca nu e bine sa mintim.
Si crestem,intampinam diverse probleme si ne invatam sa mintim cu toate riscurile care exista si cu toate consecintele.
Sunt situatii in care minciuna face bine,sunt situatii in care mai bine spui o minciuna inocenta decat sa ranesti o persoana sau sa ai tu de suferit.
Cum as putea eu sa le spun alor mei adevarul,cum as putea sa le spun prietenilor adevarul,cum as putea sa spun adevarul cand stiu ca asta ar rani,dezamagi,schimba sau indeparta. De ce sa risc sa se schimbe multe cand pot trai linistita si fericita(partial)mintind.....
Si iar e marti si eu iar am ceva de scris si cred ca o sa imi fac un obicei din a scrie o singura data pe saptamana.
Azi am fost destul de ocupata si asta e bine pentru ca azi a fost acea zi in care nu am avut chef de stat intre cei patru pereti,pentru ca azi ei ma sufocau,azi ei tipau la mine,vorbeau mult si fara rost,azi faceau prea mult zgomot. Am preferat sa simt vantul in fata,am preferat sa imi fie putin mai mult frig dar sa simt agitatie si sa nu ii aud.
Azi am avut o stare pe care o am rar,dar foarte rar...acea stare in care imi doresc doar sa imi pun castile in urechi,sa ascult muzica atat de tare incat gandurile sa nu le aud si sa ma duc intrun parc,sa ma asez pe o banca si sa privesc...
Ce sa privesc??
Sa privesc acei copii plini de energie si inocenta care se joaca si pe fata carora se poate vedea bucurie si fericire.Acei copii care inca nu au simtit rautatea si care inca nu stiu sa fie egoisti. Acei copii care nu au suferit din dragoste si care nu au facut pe nimeni sa sufere din aceasta cauza.Acei copii care sunt absolut adorabil si care mie personal imi fura mereu un zambet...
Sa privesc acei parinti care chiar daca se afla intr'un loc mintea lor este cu totul in alta parte sau in alte parti.Acei parinti pe chipul carora se citesc problemele de zi cu zi,care sunt obositi psihic,care se lupta in fiecare zi pentru a supravietui in lumea asta care o ia razna din ce in ce mai mult...
Sa privesc acei bunici a caror ochii sclipesc atunci cand isi vad nepotei,pe chipul carora anii si'au pus amprenta,care inca se confrunta cu probleme cand ar trebui defapt sa isi traiasca linistiti acesti ani bucurandu'se de nepoti si de tot timpul care le'a mai ramas
Sa privesc acea gasca galacioasa de elevi care fie au chiulit sau fie mai petrec ceva momente in "libertate".Ei sunt cei care pot muta muntii si care pot starni furtuni. Sunt inca la varsta in care viata e joaca si totul va fi bine....
Sa privesc acele cupluri care fie sunt la inceput si stau bot in bot,radiaza de iubire si in ochii lor poti citi"te voi iubii mereu"sau acele cupluri care deja au depasit acest prag si fie stau pe o banca schimband cuvinte sau pur si simplu se plimba fara sa zica nimeni nimic,fiecare gandindu'se la ale lui...
Sufletul meu are o gandire proprie pe care in 21 de ani nu am reusit sa o inteleg si nu cred ca am sa o inteleg nici de acum.Mi'ar fi mult mai usor sa ii pot dicta ce sa faca si ce sa simta dar se pare ca nu asa merge treaba.
Tot timpul e un amalgam de stari si trairi,de aia eu trec foarte usor de la o stare la alta si uneori asta e frustrant pentru ca nu am idee de la ce am unele strai,nu le stiu originea dar sunt constienta ca undeva exista o fundatie...
E ciudat ca intr'o zi sufletul e plin de iubire si am impresia ca as putea oferii iubire si fericire fiecarui om de pe aceasta planeta iar a doua zi nu ma simt capabila de nici un sentiment,nu m'ar putea misca nimic...nici un zambet,nici o declaratie,nici un ras de copil sau o raza de soare...
"Sufletul are o ratiune pe care mintea nu o poate intelege"
In toate noptile in care adorm greu,incep sa ma gandesc la ale mele si sa analizez mult unele lucruri.
Aseara a foat una dintre aceste seri in care mintea mea a fost foarte activa si una dintre concluziile la care am ajuns este....Uneori avem incredere in unii oameni mai mult decat avem chiar in propria persoana. Avem o incredere oarba,am putea chiar sa bagam mana in foc pentru o persoana. Si ne mai intrebam si de unde atata incredere mai ales ca cei mai multi au tendinta sa dezamageasca....
Si da,am si eu am cateva persoane in care am incredere mare,foarte mare,exceptand familia,TU esti singura in care am o incredere mare,cu totul ca eu capat foarte greu incredere in oameni,poate pentru ca mi'am luat'o in freza sau poate pentru ca nici macar in mine nu am incredere...
Azi ma simt un pic diferit decat in ultimul timp,am o stare buna de spirit,ma simt mai happy si cred ca incep in sfarsit sa merg si eu mai relaxata(toata iarna merg incordata de la frig).
Poate faptul ca am un program mai incarcat ma ajuta sa imi tin mintea ocupata si ma tine pe mine departe de butoiul cu melancolie.
Poate ca primavara a readus optimismul in mine,sau poate ca pur si simplu a iesit in sfarsit soarele si pe strada mea iar norii pe care ii tot priveam in ultima periaoda au disparut...poate m'am schimbat...
Am ajuns sa imi dau seama pe zi ce trece ca disecatul problemelor te afecteaza foarte mult ca analizatul faptelor te intristeaza si mai mult,planurile te fac sa te retragi iar viitorul este un teren subred...
Mi'am propus sa fiu omul momentului,care traieste acum si aici si se bucura de ceea ce are fara sa se intristeze de ceea ce ii lipseste...
Mi'am propus eu multe primavara asta dar poate ca stiu mai bine decat multa lume ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ....
Vreau sa vina primavara,vreau putina caldura si vreau sa vad cum infloresc copacii si creste iarba,vreau sa aud cum canta pasarelele si cel mai mult imi doresc sa scap de hainele astea groase si sa ma incalzesc si eu.
Ieri,pe aceea vreme groaznic,unde sincer nu iti venea nici macar sa scoti un deget pe geam,am plecat pentru a ma intalnii cu niste prietene. Pe drum am vazut o femeie care era incarcata de sacose si care nu avea manusi in mana iar pe fata ei se observa ca se gandeste la multe si poate dupa mult timp mi'am dat seama ca sa fii sotie si mama este cea mai grea meserie de pe pamant si tot in acele momente am simti o tristete in suflet,pentru ca mi'am dat seama ca de multe ori nu mi'am apreciat mama pentru cate sacrifici a facut si face pentru mine.
Intotdeauna garile,imi provoaca un sentiment de melancolie pentru ca de fiecare data retraiesc acele momente frumoase sau triste care mi s'au intamplat in acest loc in care zilnic vin si pleaca oameni,in care zilnic se varsa lacrimi sau rasar zambete pe fata unor oamenii,e acel loc in care unii au emotii pentru ca e prima data cand vad pe cineva sau unii sunt suparti pentr ca sunt nevoiti sa lase pe cineva sa plece.
Garile sunt locuri minunate incarcate de sentimente...fiecare cm are propria lui poveste incarcata de emotii....sunt acele locuri in care mroase a durere cu iz de fericire si in care multe suflete se intalnesc sau se despart si multe povesti incep sau se termina....
Eheee se pare ca am ajuns si in acea zi din an in care fiecare pare sa fie mai indragostit ca niciodata. Toata lumea da cadouri si pregateste surprize,face declaratii si isi traieste intens povestea de dragostea.
Dar ca in fiecare an,imi pun si va pun aceasi intrebare: " Nu ar trebui sa fim asa in fiecare zi?" Nu ar fi frumos sa oferim mici surprize persoanei iubite in fiecare zi,sa ii facem cadouri si declaratii de cate ori avem ocazia si de cate ori simtim?? De ce avem nevoie de o zi ca sa ne aminteasca ca iubim?
Cred ca defapt in aceatsa zi majoritatea se simt obligati sa faca toate acele gesturi dragute doar pentru ca e ziua indragostitilor. exact cum se intampal si de Craciun sau alte sarbatori...
You know when you were a little kid and you believed in fairy tales? That fantasy of what your life would be – white dress, prince charming who’d carry you away to a castle on a hill. You’d lie in your bed at night and close your eyes and you had complete and utter faith. Santa Claus, the tooth fairy, prince charming –they were so close you could taste them. But eventually you grow up and one day you open your eyes and the fairy tale disappears. Most people turn to the things and people they can trust. But the thing is, it’s hard to let go of that fairy tale entirely because almost everyone has that smallest bit of hope and faith that one day they would open their eyes and it would all come true. At the end of the day, faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. Its like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And its not so important, happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you, and once in a while people may even take your breath away.
miercuri, 12 ianuarie 2011
Ce mi'ar lipsi daca tu ai pleca?? Nu cred ca mi'ar lipsi lucrurile pe care toata cuplurile le fac pentru ca acele lucruri atat eu cat si tu le putem face cu alte persoane,o sa imi lipseasca acele lucruri care ne diferentiaza pe "noi" de restul O sa imi lipseasca diminitile care intotdeauna se transforma in pranz si noi tot in pat ne aflam. O sa imi lipseasca acel moment din zi in care sarutul tau are gust a cafea,cu totul ca stii ca nu imi place acest gust,tu continuui sa mi'l oferii si eu nu ma invat sa il refuz. O sa imi lipseasca zilele in care ne cuibarim in pat si ne uitam la filme,acele momenta in care tu nu imi dai pace si ma tot "chinui". O sa imi lipseasca momentele in care in timp ce papam simtim nevoia de un mic pupic. O sa imi lipseasca traditia de a bea un vin si de a papa cipsuri si cioco. O sa imi lipseasca momentele in care devii geloasa. O sa imi lipseasca vocea ta. O sa imi lipseasca acel ultim mesaj de seara,care uneori chiar ma emotioneaza. O sa imi lipseasca rasfatul de care am parte cand sunt cu tine. O sa imi lipseasca....
O fetita intr’o lume indepartata visa in fiecare zi cu ochii deschisi la o casa,masina,o slujba bine platita si un suflet cald care sa o iubeasca asa cum nimeni nu o mai facuse vreodata.
Timpul a trecut si visele ei au devenit realitate dar se pare ca nu era totul asa cum visase.
A obtinut o slujba buna dar a fost nevoita sa faca multe compromisuri atat pentru a obtine acel job cat si pentru a’l pastra.
A reusit sa isi cumpere si casa si masina dar a fost nevoita sa faca imprumuturi la care a platit destul.
Si’a gasit si sufletul pereche dar a avut parte de certuri,inselat din ambele parti si multe lacrimi
Se pare ca ea obtinuse ceea ce visase dar totusi nu era asa cum se asteptase…
Imi place sa cred ca in aceasta poveste se regaseste fiecare persoana intr’o anumita perioada a vietii
