Din nou m’am trezit cu acel sentiment ca trebuie sa fac ceva,ca undeva gresesc si trebuie sa indrep,ca undeva trebuie sa schimb ceva…Dar ce?
Ciudat e ca simt ca nimic nu ma poate bucura la cote maxime,ca ceva imi lipseste totusi pentru a ma putea bucura iar de lucruri minore. Nu ma pot bucura de mirosul ploii care inca persista in aer,ca nu pot simti caldura care pune din noua stapanire pe oras,ca nu pot sa rad din suflet la cel mai minor gest sau ca nu am rabdare sa fac ceva,orice,chiar si ceva care altadata imi facea placere.
Poate ca sunt plictisita de tot ce traiesc,poate am nevoie de ceva nou sau poate doar de o schimbare de atitudine si de idei. Am impresia ca si pe cei din jurul meu ii cam neglijez si asta nu e bine,petru ca nu a gresit nimeni cu nimic fata de mine,singura care greseste sunt eu.
"Mai adânc decât mine în mine însumi este gândul. El îmi dă bucuria - dacă mi-o poate da ceva"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zii ce ai pe suflet