Eu,Tu si o Dragoste

Citind aseara cateva randuri apartinand unei prietene, m’am reintors la teoria mea ca atunci cand ne impunem sa nu facem ceva fix atunci facem,iar in dragoste asta mi se pare “greseala” care se face cel mai des.

Intotdeauna ne impunem sa nu ne aprindem dupa cate o persoana,numai ca barierele impuse de minte, nu au nici un efect asupra inimii. Intotdeauna inima a avut o ratiunea pe care mintea nu o poate intelege.

Cu totul ca riscam uneori totul pe o carte care e posibil sa nu fie castigatoare,ne place sa gandim cu inima si nu cu mintea.

Cazurie in care balanta se inclina mai mult spre nu decat spre da(din perspective mintii) nu prea au ele un happy end,decat in putine cazuri,dar cu toate astea e mai bine sa ne incercam norocul decat sa ramanem cu regretul” cum ar fi fost daca…”

Si eu am riscat totul pentru o singura carte,cu totul ca am avut unele momente in care imi venea sa abandonez jocul,sa ma retrag inca in plina glorie,fara o inima ranita,dar totusi am ramas in joc pana la sfarsit si am castigat. Da,sunt mandra ca am castigat acest joc pentru ca mi’a dat mai multa incredere in mine si m’a invatat ca ce este al meu e pus deoparte.

Dar cu toate astea uneori am mustrari de constiinta…poate ca era mai bine daca nu te indragosteai de mine,poate ca era mai bine daca nu apaream, poate era mai bine pentru tine,aveai o siguranta mult mai mare pentru ziua de maine…

Am mustrari de constiinta pentru ca tu ai dat mai mult de cat am dat eu.La mine viata este aproximativ la fel ca acum un an jumate: am aceasi prieteni, locuiesc in aceasi casa,in acelasi oras si in aceasi tara,ma confrunt cu aceleasi probleme,…singura noutate din viata mea ai fost tu,mi’am schimbat total viata pe plan sentimental dar in rest totul a ramas la fel…

Dar tu, tu ti’ai schimbat viata si pe plan sentimental si chiar intregul mod de viata…

Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. – Rainer Maria Rilke