Viata ca un tren

Oamenilor le place tot timpul sa isi raporteze viata la ceva,la un film pe care l’au vazut si care li se pare ca seama cu povestea vietii lor,la o carte,la o poveste pe care au auzit’o si tot asa. Gandindu’ma la ce as putea eu sa imi raportez eu viata am ajuns la ceva simplu… trenul.
Asemeni unei calatorii cu trenul si viata se consuma intre 2 puncte. Toti ne urcam in tren atunci cand ne nastem si coboram atunci cand se termina viata.
Am urcat in acest tren in anul 90’ si inca ma plimb cu el pana la un moment cand o sa ma hotarasc sa cobor pentru ca o sa fiu prea obosita sa ma mai plimb sau pur si simplu o sa fiu obligata sa cobor din el….
In tren cunosc oamenii diferiti: oamenii din compartiment cu mine sunt oameni importanti din viata mea pe care apuc sa ii cunosc cel mai bine din tot trenul dar unii coboara inanitea mea,aceastea inchinzand un capitol din viata mea si a lor si se urca in alt tren pentru a cunoaste alti oameni; apoi sunt oamenii din aproprierea compartimentul aceastea imi place sa ii aseman cu asa zisele “cunostinte”,persoane pe care apuc sa le cunosc cate putin cu care capat cateva amintiri si atat,aceastea putand cobori fara sa realizez plecarea lor sau fara sa imi pese asa de tare ca dispar…si mai sunt acei oamenii pe care ii zaresc grabiti prin gari sau prin satele si orasele pe langa care trec aceastea fiind acele persoanele pe langa care trec zilnic si printre care reusesc sa ma pierd in anonimat…
:::Tu la ce iti raportezi viata?:::