Incep prin ati spune pt ultima data”draga mea”, e ultima data cand vei mai citi asa ceva si stiu ca o sa te bantuie asta pentru tot restul vietii pentru ca si tu mai iubit sau mai bine zis ma iubesti la fel cum si eu te iubesc dar doare draga,iubirea ta ma doare mai rau decat orice pe lumea asta,prefer sa ard de viu decat sa ard de dorul tau,prefer sa ma inec in imensitatea marii decat sa ma inec in nepasarea ta. De ce a trebuit sa ajungem aici? De ce ai privit nepasatoare la iubirea care se stingea??...De ce??
Ne’am iubit asa cum numai in povestile cu printi si printese citesti,numai ca ei traiesc asa tot timpul insa pentru noi s’a incheiat totul iar eu,eu nu pot sa sa asteptul timpul sa treaca ca sa ma vindec,nu pot sa sper ca maine voi zambii si ca atunci cand ma voi uita in jurul meu,in camera mea nu o sa imi amintesc de tine,de noi…de serile in care te tineam in brate,te priveam,stateam unul langa celalalt fara sa vorbim,ne lasam inimile sa vorbeasca intre ele…ma doare tot ce e in camera asta,ma doare tare,prea tare
Si totusi aceste randuri se termina pentru ca aceasta poveste se termina si eu ma termin odata cu ea….
PS:este o simpla fictiunea inspirata de ceva ce am citit si simteam nevoia sa mai pun ceva nou pe blog:D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zii ce ai pe suflet