Sufletul meu are o gandire proprie pe care in 21 de ani nu am reusit sa o inteleg si nu cred ca am sa o inteleg nici de acum.Mi'ar fi mult mai usor sa ii pot dicta ce sa faca si ce sa simta dar se pare ca nu asa merge treaba.
Tot timpul e un amalgam de stari si trairi,de aia eu trec foarte usor de la o stare la alta si uneori asta e frustrant pentru ca nu am idee de la ce am unele strai,nu le stiu originea dar sunt constienta ca undeva exista o fundatie...
E ciudat ca intr'o zi sufletul e plin de iubire si am impresia ca as putea oferii iubire si fericire fiecarui om de pe aceasta planeta iar a doua zi nu ma simt capabila de nici un sentiment,nu m'ar putea misca nimic...nici un zambet,nici o declaratie,nici un ras de copil sau o raza de soare...
"Sufletul are o ratiune pe care mintea nu o poate intelege"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zii ce ai pe suflet