Te privesc din umbra rece a noptii pentru a mia oara,iti veghez somnul in fiecare seara,din clipa in care te’am vazut.Imi place sa te privesc,sa’ti ating chipul delicat si sa infrunt orice teama a ta transformata in vis. Fiecare moment din noapte e ziua mea pentru ca te am pe tine iar fiecare zi e un alt chin,un chin ca nu te pot apara,ca nu te pot vedea.
Pana cand zorii ma alunga,ma indulcesc cu imaginea ta si cu gandul”ce ar fi daca…”, dar de fiecare data mi se aminteste ca nu eu iti umplu sufletul,ca nu eu te fac sa zambesti,ca nu eu te alin cand iti e greu, si de fiecare data ma sting in durere,in durerea unei iubiri imposibile,in durerea unei zile care iti trezeste simturile si sentimentele,acea zi afurisita care iti aude pasii pe mocheta,care se dezmiarda cu rasul tau,care iti aduna bucuria si o tine pentru ea…iar mie,mie imi ramane linistea unui suflet implinit…
Te iubesc...
RăspundețiȘtergere