Soul...

Let's talk about soul....

Sufletul meu are o gandire proprie pe care in 21 de ani nu am reusit sa o inteleg si nu cred ca am sa o inteleg nici de acum.Mi'ar fi mult mai usor sa ii pot dicta ce sa faca si ce sa simta dar se pare ca nu asa merge treaba.

Tot timpul e un amalgam de stari si trairi,de aia eu trec foarte usor de la o stare la alta si uneori asta e frustrant pentru ca nu am idee de la ce am unele strai,nu le stiu originea dar sunt constienta ca undeva exista o fundatie...

E ciudat ca intr'o zi sufletul e plin de iubire si am impresia ca as putea oferii iubire si fericire fiecarui om de pe aceasta planeta iar a doua zi nu ma simt capabila de nici un sentiment,nu m'ar putea misca nimic...nici un zambet,nici o declaratie,nici un ras de copil sau o raza de soare...

"Sufletul are o ratiune pe care mintea nu o poate intelege"

Ganduri anapoda

In toate noptile in care adorm greu,incep sa ma gandesc la ale mele si sa analizez mult unele lucruri.

Aseara a foat una dintre aceste seri in care mintea mea a fost foarte activa si una dintre concluziile la care am ajuns este....Uneori avem incredere in unii oameni mai mult decat avem chiar in propria persoana. Avem o incredere oarba,am putea chiar sa bagam mana in foc pentru o persoana. Si ne mai intrebam si de unde atata incredere mai ales ca cei mai multi au tendinta sa dezamageasca....

Si da,am si eu am cateva persoane in care am incredere mare,foarte mare,exceptand familia,TU esti singura in care am o incredere mare,cu totul ca eu capat foarte greu incredere in oameni,poate pentru ca mi'am luat'o in freza sau poate pentru ca nici macar in mine nu am incredere...

PS: Am simtit nevoia sa mai scriu si eu....

Si...azi e marti

Azi ma simt un pic diferit decat in ultimul timp,am o stare buna de spirit,ma simt mai happy si cred ca incep in sfarsit sa merg si eu mai relaxata(toata iarna merg incordata de la frig).

Poate faptul ca am un program mai incarcat ma ajuta sa imi tin mintea ocupata si ma tine pe mine departe de butoiul cu melancolie.

Poate ca primavara a readus optimismul in mine,sau poate ca pur si simplu a iesit in sfarsit soarele si pe strada mea iar norii pe care ii tot priveam in ultima periaoda au disparut...poate m'am schimbat...

Am ajuns sa imi dau seama pe zi ce trece ca disecatul problemelor te afecteaza foarte mult ca analizatul faptelor te intristeaza si mai mult,planurile te fac sa te retragi iar viitorul este un teren subred...

Mi'am propus sa fiu omul momentului,care traieste acum si aici si se bucura de ceea ce are fara sa se intristeze de ceea ce ii lipseste...

Mi'am propus eu multe primavara asta dar poate ca stiu mai bine decat multa lume ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ....

Primavara...

In sfarsit am simtit dupa multa timp putina caldura....Vine primavara!!!!!!

E timpul sa scap de hainele groase si sa inverzeasca natura. E timpul pentru plimbarii si iubiri sub cerul albastru. E timpul pentru....